Devorator de vise 5 (If you dream, dream it big)

Asta am scris eu pe două post-it-uri şi le-am lipit de monitor după ce Jopi m-a sfătuit aşa. Dacă în articolele trecute am vorbit despre importanţa viselor, acum voi vorbi despre cum să visăm. Jopi s-a oferit să ne ajute.
Spre exemplu, Jopi doreşte să devină un blogger destul de cunoscut şi cu un blog urmărit de un număr decent de oameni. Asta este visul lui acum. Şi Jopi visează şi face tot posibilul să ajungă ce îşi doreşte. Din păcate se întâmplă ca din cauza mai multor factori Jopi să ajungă doar un blogger anonim. Acum e trist şi nu simte că a realizat ceva. Dar să privim şi din altă perspectivă.
Dacă Jopi şi-ar fi dorit de la început să devină cel mai cunoscut blogger din blogosfera românească ar fi fost altceva. El ar fi muncit foarte mult pentru a ajunge în top. Din cauza aceloraşi factori ca şi în prima variantă, Jopi nu ajunge cel mai renumit blogger. Dar ce credeţi că ajunge ? Ajunge un blogger destul de cunoscut şi cu un număr decent de cititori. El simte că a realizat ceva şi e mulţumit. Acum vă întreb. Cum e mai bine ? Nimic sau jumătate ?
Adesea ne este foarte greu să obţinem ceea ce vrem şi de multe ori obţinem un lucru doar pe jumătate. Ideea este să ţinteşti cât mai sus în tot ceea ce vrei să realizezi. Visurile mediocre nu ajung nicăieri, visurile mari şi îndrăzneţe ajung ceva, visurile geniale se îndeplinesc.
Concluzie:
1. Nu intodeauna realizezi ceva atât de mult pe cât ai dori.
2. Ţinteşte către cel mai înalt punct pentru a-l nimeri pe cel de la mijloc.
3. Ţinteşte peste cel mai înalt punct pentru a-l nimeri pe acesta. Adică, pentru a ajunge cel mai sus, după ce i-ai depăşit pe toţi, trebuie să te depăşeşti pe tine însuţi.

Read rest of entry

Devorator de vise 4 (Suntem cultivatori)

Ca şi în alte articole ştiţi bine că nu-mi place să vă spun ce am mai făcut, pe unde am mai fost şi lucruri de genul. Pentru asta puteţi vorbi cu mine personal. Am să vă spun doar că m-am întâlnit cu un prieten mai vechi, un prieten ce mi-a promis că o să-mi mai de subiecte despre care să scriu , da nu s-a ţinut de cuvânt. Ei bine, m-am întâlnit cu Jopi. Am vorbit şi am băut o cafea. Mă rog el a băut apă plată, s-a lăsat de cafea. După spusele lui nu este sănătoasă. Nu am vrut să-l contrazic, dar am văzut că şi-a mai schimbat unele din conceptele lui despre viaţă, concepte pe care se baza un număr destul de mare din visele lui.
Curios, l-am întrebat ce s-a întâmplat cu visele lui despre care îmi vorbea cu atâta pasiune. Mi-a răspuns cu zâmbetul pe buze "s-au ofilit" în timp ce în ochii lui puteam vedea sclipirea unor amintiri frumoase. Şi cum îmi place să aflu tot, nu l-am lăsat să-şi bea toată apa plată până nu mi-a povestit tot ce s-a întâmplat.
Jopi mi-a explicat că el (şi nu doar el) are o grădină unde cultivă vise. Toate visele pornesc de la o idee, o dorinţă, o pasiune, defapt de laun simplu gând. În momentul în care vizualizam acest gând că un lucru viitor ce ne bucură sufletul, tocmai am plantat un vis. Visul acesta îl udăm regulat şi avem grijă de el. Ne dorim să crească mare şi să putem culege roade din el. Dar ştiţi cum se întâmplă nu toate florile se deschid şi cresc mari . Unele dintre ele se mai ofilesc şi cad la pământ. Dc se ofilesc? De obicei pentu că le lăsăm să se ofilească pentru că nu ne mai interesează sau am plantat un alt vis mai măreţ. Nu putem să udăm toate visele în acelaşi timp de aceea trebuie să aruncăm o privire de ansamblu asupra "grădinii viselor" şi să decidem ce vise păstrăm şi la ce vise renunţăm. De obicei apar vise mai măreţe şi mai frumoase ce le iau locul celor ofilite. Jopi mi-a mai spus că viaţa lui s-a schimbat şi a renunţat la destule vise , dar că nu regretă lucrul acesta pentru că acum culege roadele din dintr-un vis nou şi mai măreţ decât cele pe care le-a avut.
Cu toate acestea , nu ne putem juca cu visele aşa cum ne trece prin cap. "Pământul" din grădină viselor poate să rămână nefertil pe o perioadă foarte îndelungată de timp deoarce s-a renunţat la un vis ce crescuse mare. Este posibil ca pe acel pământ să nu se mai poată cultiva vreodată un vis atât de mare.
Cam atât am putut afla de la Jopi, deorece îşi terminase apa plată şi mi-a zis că e un om (a se citi personajul meu fictiv,dar el încă nu a aflat asta) foarte ocupat. A plecat grăbit să aibă grijă de visele lui. Şi ştiţi ce mi-am dat seama după toată discuţia asta? Unele vise nu pot fi crescute de o singură persoană. Sunt mult prea mari şi tocmai de aceea unele vise sunt crescute în doi: două persoane ce udă acelaşi vis şi ce vor culege împreună roadele din acel vis.
Sper că aţi înţeles cum am detaliat "Grădină Viselor". Vă doresc o grădină roditoare.

Read rest of entry

Nu esti judecator !

Scriu acest articol datorita prietenului meu Jopi caruia vad ca-i place sa se strecoare in fiecare articol ce-l scriu. Jopi este indignat si poate suparat pe voi . Nu, nu gresesc , Jopi este suparat pe voi cei care il judecati si credeti ca el este un om ce trebuie ignorat , doar pentru ca eu v-am spus despre el urmatoarele

Ei bine, tin sa va spun ca este un iresponsabil. Jopi este un orgolios, care tine foarte mult la imaginea sa, punand acest fapt mai presus decat orice.

A fost de ajuns sa spun aceste lucruri si voi dragii mei cititori ati spus ca este un om rau si bun de nimic. Nu ! Voi nu v-ati gandit ca el are si calitati, nu v-ati gandit ca si el are sentimente , nu v-ati gandit ca este OM ?( ok, ok ... exagerez, caci eu l-am creeat pe Jopi, eu i-am dat viata, dar totusi e o fiinta ) In ciuda defectelor sale , Jopi este un personaj de treaba. Jopi isi iubeste prietenii si se comporta minunat cu ei , chiar daca in momentele sale de glorie greseste fata de ei; munceste din greu si este dedicat muncii sale , chiar daca vine imbracat la servici intr-un stil superior colegilor sai; el iubeste si sufera chiar daca el spune tuturor ca dragostea nu exista.
Un singur lucru va spun. Nu o sa stiti niciodata ce este in sufletul lui Jopi.
E trist ca oamenii ii judeca pe cei din jur doar dupa cateva detalii cum ar fi rasa, religia, rude, servici , munca si chiar haine. Niciodata nu ai sa stii si nu ai sa intelegi o persoana complet , niciodata nu ai sa stii ce se afla in sufletul si mintea acelei persoane. Daca crezi in Dumnezeu , atunci stii ca el este singurul capabil sa-i judece pe oameni , daca negi existenta lui Dumnezeu si stii sa imi argumentezi te consider o persoana inteligenta , iar o persoana inteligenta nu-i judeca pe cei din jur.
De data aceasta v-am certat , da pentru ca cei ce l-ati judecat pe Jopi meritati asta.

Inteligenţa omului înţelept constă în accea că nu judecă pe ceilalţi; îi lasă să se judece ei înşişi, şi el doar citeşte şi înregistrează verdictul lor.

Ralph Waldo Emerson

Read rest of entry

It wasn't my fault ! (another story with Jopi)

In acest articol nu vreau sa va spun nimic despre mine, nu vreau sa va spun ce am mai facut si nu vreau sa va spun ce intentionez sa fac. Am sa va povestesc ce a mai facut Jopi de la ultimul articol pana acum.
Se pare ca acesta a ramas singur. Acum a inceput sa reflecteze asupra existentei lui, a inceput sa bea, a inceput sa scrie poezii si se gandeste chiar sa-si faca blog , gandind el ca in felul acesta isi poate plange de mila si castiga si un ban din reclame. Dar poate va intrebati ce s-a intamplat cu Jopi ? Ei bine, tin sa va spun ca este un iresponsabil. Jopi este un orgolios, care tine foarte mult la imaginea sa, punand acest fapt mai presus decat orice. Fiind la o petrecere organizata la unul din prieteni, Jopi, usor ametit a spart un geam izbindu-se din greseala de acesta. Gazda i-a cerut calm si diplomat lui Jopi sa plateasca acel geam. In schimb Jopi a inceput sa spuna ca nu a fost vina lui enumerand o multitudine de cauze pentru spargerea geamului : o usa interioara nu ar trebui sa aiba geam; astrele au fost de vina incant aceea era o zi cu ghinion pentru el ; bautura a fost de vina , caci bause prea mult; parchetul a fost de vina, pentru ca este alunecos , etc. Jopi nu a vrut sub nicio forma sa-si recunoasca vina. Astfel prietenii s-au suparat pe el si nu au mai vorbit deloc cu el. Jopi a ramas singur.
De ce alegem intodeauna sa ne victimizam ? De ce noi suntem intodeauna victime si nu criminali sau macar complice la crima? De ce nu suntem in stare sa ne asumam responsabilitatea ? Cineva mi-a raspuns ca societatea e de vina si ca asa am fost obisnuiti si crescuti, intr-o lume in care fiecare da vina unul pe altul.
Initial mi-a placut raspunul acelei persoane. Acum imi dau seama ca si acea persoana a ales sa dea vina pe altii. Mie mi-a dat de inteles ca nu mai avem nicio sansa si suntem o generatie fara demnitate si respect de sine. Sa fie oare asa ? Atunci noi la randul nostru ce ar trebui sa facem ? Nu putem sa continuam in acelasi mod ca toata lumea. Generatiile urmatoare o sa procedeze la fel si o sa arunce vina asupra noastra , iar noi o sa aruncam vina asupra parintilor nostri , iar ei asupra bunicilor si tot asa.
Trebuie sa invatam sa ne asumam responsabilitati. Responsabilitati ? Unii poate nici nu au auzit de asa ceva . Trebuie sa ne recunoastem orice vina indiferent despre ce e vorba. Si nu , nu va indemn sa va duceti la preot si sa va spovediti , ca mai apoi sa credeti ca ati scapat de tot ce ati facut , crezand ca ati aruncat sau predat mai departe vina. Incercati sa va ganditi: a suferit vreo persoana din cauza mea? am suferit eu din cauza mea? care sunt efectele daca au realizez x actiune? Ganditi-va doar ca tot ce vi se intampla zi de zi in viata , este o urmare a actiunilor si gandurilor voastre. Fiecare in parte este responsabil de viata ce o duce si de ceea ce va face cu ea.
Daca invatam sa ne asumam responsabilitatea ne situam cu mult mai sus fata de cei a caror viata este o porcarie, doar din cauza iresponsabilitatii lor.

"Responsabilitatea este preţul măreţiei."
Winston Churchill

Read rest of entry

Doar ganduri, despre drumuri...

Imi cer scuze pentru ca nu am mai scris nimic de 10 zile . Nu intentionez sa scriu pe blog zi de zi , pentru ca inca nu m-am hotarat ce vreau sa fac cu acet blog. Sa ma apuc sa-mi povestes viata si cemi s-a mai intamplat mie ? Sau sa scriu despre diferite subiecte ce ma incanta sau ma deranjeaza pe mine? ...ramane de vazut pana atunci ma apuc sa scriu articolul acesta .
Incercam sa adorm, stiti voi , in momentele acelea cand stai in pat , inchizi ochii si incepi sa te gandesti la fel de fel de prostii , la ce s-a intamplat in ziua respectiva, la ce o sa se intample ziua urmatoare , la cum o sa mori si lista continua...M-am gandit la sentimentele celor care au tot ce-si doresc , m-am gandit la fericirea lor . M-am gandit ca ei nu au fericire. Ei au doar iluzii create de lucruri materiale, au un suflet atrofiat si o minte blocata; o minte blocata pe ideea fericirii materiale.
Dar cum ramane cu fericirea sufleteasca? Chill, nu vorbesc despre Dumnezeu , religii and stuff like that ( caci sunt satul deasa ceva ).Il mai tine-ti minte pe Jopi, presonajul dintr-un artiol trecut? Jopi este actor . El interpreteaza un personaj dintr-un film despre viata. este vorba despre un film de actiune, in care Jopi viseaza de mic sa gaseasca un obiect pretios. Jopi trece printr-o multime de incercari ce suntpepunctul de al distruge, uneori dorind sa abandoneze cautarea. Cu toate acestea el continua cautarea si face tot posibilul pentru a obtine ce doreste. Filmul se sfarseste cu gasirea obiectului, intrucat acest lucru nu mai este important.
Deci, ce ne-a placut noua din film?Desigur actiunea si aventurile lui Jopi ... putini au fost interesati de faptul ca el a gasit obiectul;poate chiar s-au dus la toaleta nedorind sa mai astepte pana la pauza.
Ok,Ok, hope you got the point. G.B Shaw spunea : "In viata exista doua tragedii.Una e sa nu obtii ceea ce-ti doresti, alta e sa obtii ceea ce-ti doresti.. Drumul ce-l parcurgi este cel mai frumos. Viata este un drum , un drum ca sa obtinem ceea cene dorim ... la o varsta a batranetii...pana atunci doarne luptam:zambim si suferim , dar e frumos. Obtinem ce dorim si ne plictisim. Cam asa patesc cei care primesc mereu ce doresc. Avantajul celor ce aleg sa parcurga drumul este acela ca de fiecare data isi aleg unalt scop si un alt drum, o noua aventura .

PS: am fost cam incoerent in articolul asta si am impresia ca am cam imprastiat ideile... in plus tin sa va spun ca nu am facut nicio corectura articolului :P e mai natural asa :P

Read rest of entry

Oamenii poposesc pe insula.

Well, uite scriu din nou. Am fost offline vreo 2 zile ( mi-a restrictionat tata netul) . In pauza asta m-am apucat sa cercetez fiecare coltisor din calculatorul meu. Am dat peste niste poze vechi cu persoane ce in mometele alea imi erau prieteni buni. Le-am privit , mi-am amintit de clipele petrecute cu aceste persoane si am zambit .
Au fost clipe frumoase , cand le consideram pe acele persoane cei mai buni prieteni . Ne-am distrat , am discutat mult despre probleme noastre, ne-am ajutat...apoi...totul...
A DISPARUT.
Oamenii sunt trecatori prin viata noastra. Viata noastra e ca o insula. Fiecare dintre noi are cate o insula numai a lui care o administreaza. De multe ori , diverse persoane vin si poposesc pe aceasta insula . Unii stau mai mult, altii stau mai putin. Unii vor doar bogatiile de pe insula ta , altii te ajuta sa-ti dezvolti insula si sa-ti creezi un trai mai bun. Un singur lucru au in comun toti acesti oameni: DISPAR.
Cu toate ca oamenii dispar , ar fi o prostie din partea noastra sa nu recunoastem consecintele poposirii lor pe insula. Privim insula : poate arata mai bine, poate arata mai rau.
Asa este si in viata . Prietenii ,cunostiintele noastre chiar si rudele poposesc pe insula noatra. Odata si odata se intorc si ei pe insulele lor, iar altii mor. Nu trebuie sa fim egoisti . Nu trebuie sa le cerem sa ramana pe insula noastra mereu, caci ei trebuie sa se reintoarca pe insula lor sau sa poposeasca pe insula altei persoane.
Din aceasta cauza trebuie sa ne bucuram de persoanele din jurul nostru , de prieteni. Nu conteaza cat de rau ne-am certat cu ei. Noi trebuie sa ne bucuram de influenta lor asupra insulei noastre, asupra vietii noastre. Prin simplul fapt ca au poposit pe insula ei raman ca o urma de talpa pe insula; o urma ce nu dispare.
Articolul acesta mi-a amintit de ceea ce i-a spus regizorul meu unuia dintre colegi:
"Sa nu crezi ca daca l-ai cunoscut pe Cristian Bajora gata, te-ai scos. Bajora nu va fi mereu langa tine. Trebuie sa profiti de faptul ca l-ai cunoscut pe Bajora" . In cazul acesta , a profita are un inteles bun si inseamana a te bucura de ceea ce ai sau ai avut, respectiv prietenii.

Read rest of entry

I love you, I kill you

Nu . Regret sa va dezamagesc , caci nu o sa prezint drama unei adolescente care si-a omorat fostul prieten pentru ca impartasea o dragoste nebuna pentru el.

"dead butterfly: robert....
dead butterfly: de ce unii oameni fac rau?
dead butterfly: fac rau celor care-i iubesc."

Asta m-a facut sa scriu postul de acum. Nu ma apuc sa filosofez despre rau si despre bine , si o sa consider raul ca pe ceva care provoaca neplaceri si suferinta. Astfel m-am gandit sa impart acesti "unii oameni" in doua categorii:

Prima categorie ii cuprinde pe cei care nu au niciun sentiment fata partenerul(a) de cuplu. Ei au interese proprii si profita cat pot de mult de "relatia" ce o au . Acestia sunt indiferenti asupra sentimelor partenerului(ei) (chiar daca pentru un timp se pot arata interesati prefacandu-se ) si nu ii deranjeaza deloc daca altii sufera din cauza actiunilor lor. In prezent , tinerii sunt interesati de starea materiala , popularitate si sex . Mai grav este lumea se complace in aceasta idee , relatia devenind un mijloc de etalare a popularitatii .

A doua categorie este un pic mai dificila. In acest caz , ambele persoane se iubesc si nu exista idei legate de interese . Acum poate ma intrebati ce legatura are categoria aceasta cu postul ?
De cand exista, omul a trait un sentiment de importanta. Acest sentiment putem spune ca de multe ori ne face sa mergem mai departe si sa ne traim viata. Facem anumite lucruri pentru a ne crea noua insine iluzia ca suntem importanti. Invatam , lucram si facem tot posibilul ca sa ajungem cat mai sus pe o scara ierarhica pentru a ne simti importanti.
Acelasi lucru se intampla si intr-o relatie. Exista un anumit moment in care "betia dragostei"(un termen despre care o sa vorbesc intr-un alt post) dispare. Dispare o parte din tandreturile si copilariile celor doi; dispare dragostea orbitoare , caci incepem sa gandim si sa rationam. In acel moment ne pierdem si simtul importantei ce ni-l oferea cealalta persoana. Astfel unii le fac rau celor pe care ii iubesc. Vazand ca cealata persoana sufera din cauza lor, se simt din nou importanti chiar daca au facut ceva rau.

Acum m-am rezumat doar la viata de cuplu , dar exact acelasi lucru se intampla si in cazul prietenilor; poate chiar mai des.

Read rest of entry

Devorator de vise 3 ( Zambeste fara frica )

"foarte bine copii...foarte bine...numai ca sunteti prea tristi... prea tristi..."

Din pacate acest fapt este adevarat. Problema nu porneste de la copii, ea este mult mai adanca regasindu-se in trecutul parintilor, bunicilor, in istoria noastra. Oamenii sunt tristi. Au uitat sa caute fericirea. Au uitat sa viseze. Poporul roman este etern nemultumit de salarii,pensii , preturi si taxe impuse de catre stat. Romanul nu a devenit altceva decat o masinarie ce se alimenteaza cu bani. In momentul in care banii dispar sau nu sunt indeajuns de multi, masinaria se opreste. Aceasta masinarie este echivalentul fericirii. Daca nu ai bani , esti trist. Daca ai bani , esti fericit.
Oamenii nu cred ca se poate gasi fericirea fara bani; nu mai cred ca se poate si mai bine; nu mai au ambitie; nu mai au vise ! M-am gandit mai multe zile la acest lucru, si urmarind anumite discutii ale mai multor persoane, am realizat ca frica este dusmanul nostru.
"Frica ucide mintea. Frica este moartea măruntă, purtătoarea desfiinţării totale." ...frica ne transforma in masinariile de care am vorbit la inceputul articolului.

Vreau sa va propun ceva . Cu prima ocazie cand iesiti la plimbare sau la cumparaturi pe strada uitati-va atent la cei din jur. Uitati-va la chipurile lor, uitati-va in ochii lor. Eu unul, fac acest lucru foarte des si de cele mai multe ori vad tristete, dezamagire, resemnare, indignare, suspiciune si ura pe fata oamenilor pe langa care trec. Ce au acesti oameni in comun ? Ei nu zambesc; nu viseaza. Acestora le este frica sa zambeasca, intrucat le este frica sa viseze. Ei nu concep ideea ca ar putea face ceva pentru a-si imbunatatii viata. Se resemneaza in aceasta stare traind cu ideea ca tot ce li se intampla in viata le este predestinat , aruncand astfel propria vina pe providenta.
Ce putem face? Putem zambi,astfel incercand sa-i facem si pe altii sa zambeasca, sa se gandeasca la motivul pentru care noi zambim si fara sa realizeze ca au gasit raspunsul, sa inceapa sa viseze. Unii pur si simplu nu vor sa accepte ideea ca se poate zambii si nu de putine ori oamenii sau uitat la mine, parca dorind sa-mi spuna : "Ce ai patit baiete ? Esti dement sau ce? De ce zambesti, in romanaia asta de rahat in care ar trebui sa ne resemnam cu totii? ".Acestui tip de oameni prefer sa le spun incurabilii pentru ca sunt sigur ca unele persoane vor lua zambetul ca pe un lucru bun.
Asadar va indemn la visare , iar daca visati inseamna ca puteti zambi oamnenilor pe strada. Incercati macar.
Dupa cum spunea Juan Mann, initiatorul campaniei Free Hugs :
"Alone I can't change the world , but together we can make a difference "

To be continued...

Read rest of entry

3:00 AM

3:00 AM - Ma hotarasc sa ma duc si eu la culcare dupa ce am pierdut timpul aiurea pe internet . Mananc ceva apoi ma intorc in dormitor si deschid geamul. Ma uit. Vad tacere si liniste. Da ! vad, nu aud. Aici este lucrul ciudat,la acea ora este de ajuns sa privesc nu sa si aud , ca sa observ tacerea. Ma uit lung, in toate partile. De la geamul meu, am priveliste spre un felinar. Ei bine pot spune ca sunt bucuros sa am acest felinar in fata geamului. In bataia luminii, pe o craca deslusesc conturul unei bile, ghem. Imi dau seama ca era o pasare care dormea. Era prima data cand am vazut o pasare libera cum doarme. M-am uitat mai atent prin toti copacii din jur. Deodata, in ochii mei apar si alte pasari care dorm , pasari pe care pana atunci nu le-am vazut. A fost un sentiment frumos.
In departare, in gradina vad o pisica ce se strecoara printre buruieni.
2 lumini puternice. Un zgomot urat. O masina trece si deranjeaza toata armonia noptii. O pasare zboara de pe o creanga pe alta . Le mai admir 3 min. Ma culc si ma avant in vise...
De cate ori ai incercat sa iesi in toiul noptii pe geam, balcon sau afara ? Sa iesi fara sa fi deranjat de altcineva . Sa privesti . Sa te bucuri de acel moment in care timpul parca sta in loc. Un timp parca special acordat ca tu sa visezi cu ochii deschisi , fara a pierde din timpul material destinat anumitor activitatii.
Oare cum ar fi ca noaptea, noi sa nu dormim ? Oare cum ar fi sa iesim din case si sa pasim incet, sa uitam de probleme sa zambim si sa visam ? Sa trecem unii pe langa altii si sa zambim. Atat. Sa comunicam fara sa fim nevoiti sa ne reducem gandurile la cuvinte si cateva propozitii, caci ceea ce spunem este doar o parte infirma din ce gandim si ceea ce simtim.

Cum ar fi sa dansam pe sunetul absent al noptii ?

Read rest of entry

Devorator de vise 2 (Creatorul si Creatia)

In seara aceasta , uitandu-ma la cateva secvente dintr-un film urmarit de parintii mei, mi-a venit inspiratia sa scriu.
Sa presupunem ca tu, simplu vizitator al acestui blog esti creator. Ne luam de exemplu un personaj , m-am gandit sa-i spun Jopi(daca nu-ti convine, da-i alt nume tu esti creatorul). Tu il creezi pe Jopi , fie ca-l prezinti pe hartie , il asterni pe o panza de desen , il trasnformi in sunetul melodios al unei chitari sau....il visezi. Gandeste-te o clipa ce s-ar intampla daca Jopi ar prinde viata , ar exista in lumea ta , realitatea ta, dar in acelasi timp l-ai putea controla. Incearca sa-ti imaginezi emotia ,ce o ai in calitate de creator, si puterea ce o detii asupra lui Jopi.
Acum sa-ti prezint lucrurile dintr-o alta perspectiva. Tu esti ceea ce simti si ceea ce gandesti. Nu ma crezi ? Aminteste-ti doar de cate ori te-ai comportat diferit in functie de starile pe care le aveai in acel moment: ura, fericire, tristete, suparare, etc...
Acelasi lucru se intampla si cu visele.Cu toate ca nu-ti dai seama tu esti ceea ce visezi ! Visezi, deci imaginezi . Imaginezi, deci creezi . Ce creezi? Creezi vise, deci te creezi pe tine. Astfel suntem cu totii pusi in postura de creatori,avand control deplin asupra a ceea ce creezi.
Nu ti-ai dat seama inca ? Tu esti creatorul , dar in acelasi timp esti Jopi dupa ce a prins viata.
Care ar fi concluzia ?
Esti ceea ce visezi ! Asa ca nu pot decat sa te indemn la visare , caci un om care nu are vise, nu are nimic.

"Când visează omul e un zeu, când gândeşte, un cerşetor."
Hölderlin

To be continued...

Read rest of entry